Petroșani

Petroșani

Petroșani (în maghiară Petrozsény, în germană Petroschen) este un municipiu în județul Hunedoara, Transilvania, România, format din localitățile componente Dâlja Mare, Dâlja Mică, Peștera, Petroșani (reședința) și Slătinioara. Are o populație de 34.331 locuitori, conform recensământului din 2011 și este situat la o altitudine de 615-620 m in Depresiunea Petroșani sau popular „Valea Jiului”, fiind principalul municipiu al acestei zone. Este recunoscut ca fiind un oraș minier, aici aflându-se sediul Complexului Energetic Hunedoara, care cuprinde mai multe exploatări miniere.
Istoria orașului Petroșani începe undeva pe la 1640, unde douăzeci de iobagi din Petros pot fi considerați primii locuitori ai acestui ținut. Comuna a purtat de la bun început numele de „Petroșeni”.

Prima mențiune a Petroșanilor ca localitate o avem de la 1788. În această perioadă, locotenent-colonelul prusac Gotze face o călătorie în Orient și se întoarce din Turcia prin țările române. În cartea sa, „Călătoria de la Potsdam la Constantinopol” amintește și de Petroșani.

La recensământul din 1818 apare cu denumirea de Petroșani, iar întreaga Vale a Jiului cuprindea 2550 locuitori. În această perioadă, ocupația de bază a populației era păstoritul. În 1840 încep primele exploatări în suprafață ale zăcămintelor de cărbuni simultan la Vulcan, Petroșani și Petrila, iar în 1845, apar migrații masive ce vizează mineri germani în mare parte din Bucovina, dar și din restul Transilvaniei.

Pe 25 august 1869, în timpul lucrărilor la linia ferată și la construcția gării Petroșani s-a găsit un tezaur monetar de argint, numărând peste 200 de monede, tetradrahme barbare, de imitație, după monedele macedonene emise de Filip al II-lea, alături de o serie de materiale arheologice aparținând începutului epocii fierului. Potrivit unei cronologii recente, tezaurul descoperit la Petroșani se încadrează în grupa imitațiilor servile după prototip, și se datează în secolul III î.e.n.

Petroșani a fost declarat oraș în 1930.

Despre Adrian Cîtu

Călătorul vede ceea ce este. Turistul vede ceea ce a venit să vadă. G.K.